Chiar ne place la nebunie sa jucam teatru de doi bani, sa ranjim cu gura pana la urechi, sa ne facem ca suntem buni si solidari. Intorsi din vacante exotice, am saracit brusc, ni s-au golit conturile instantaneu, ne bucuram la o suta de lei, dar incasam jumatati de mie de euro numai pentru ca frecam menta, prin registre si fisiere secrete. Dar de ce te cramponezi sa pastrezi actiunile alea, da-ni-le noua, ca noi le meritam cu prisosinta.
Doar am muncit pentru ele, cand pandeam si turnam pe toata lumea, cand ne sacrificam pe la posturi prin strainataturi, pe diurna. Ne-a suras fortuna, ne-a facut oameni, noi cu ai nostri, dupa ce i-am ruinat pe altii. Ce-i care-au murit, duca-se, nu ne mai intereseaza, noi vrem rezultate, noi vrem profit, noi calcam pe cadavre, noi culegem roadele, voi ati muncit ca tampitii o viata, aici, in cladirea asta, noi aici ascultam muzica-n lift, avem hartie igienica aromata si dezodorizant in wc. Voi n-aveati nici macar sapun, nu erau fonduri, vi-l aduceati de acasa, ce stupizi erati! Mi-e sila de prostia voastra, v-ati sacrificat ca prostii, ati muncit o viata ca sa ne fie noua bine, va meritati soarta de prosti.
Morala e una singura: regretele sunt inutile.
Comentarii recente