Descopar in fiecare zi autori noi de blog. Curiozitatea nu-si mai gaseste limitele. Recenzii literare, discutii pe tema emisiunilor tv, evenimente diverse, bloguri personale. Tematica este foarte variata. Ma bucur cand intalnesc insemnari interesante ale unor oameni cultivati, in adevaratul sens al cuvantului.
Sunt adevarati profesionisti ai condeiului care scriu in blog. Este o comunitate foarte interesanta care demonstreaza ca inteligenta romanului este o realitate palpabila in virtual.
Au oamenii un talent deosebit sa frece menta sau sa frece vantul. Si uite-asa li se nazare din senin sa se judece unii pe altii, sa se jigneasca, sa se admonesteze. Nu inteleg ce au de castigat din aceasta activitate defaimatoare, dar cred ca orgoliul lor atinge cote maxime cand cel atacat isi indoaie spinarea si pleaca suparat. Niciodata nu mi-am imaginat ca poti avea satisfactii daca jignesti pe cineva, daca-i faci un rau, sau daca il distrugi.
Morala este ca trebuie sa te nasti cu un anume dar, ca sa poti freca vantul.
Alta data de 23 August era sarbatoare mare.
Ziua, toata suflarea orasului mergea la demonstratie, se pleca cu noaptea in cap, se formau grupuri pe strazile adiacente, la ora stabilita grupurile treceau prin fata tribunei oficiale, dupa care incepea petrecerea de dupa. Strazile erau pline de oameni care marsaluiau spre casele lor. Din loc in loc erau instalate piramide de fructe si legume, imi amintesc ca de 23 August se dadea startul la toamna. In cartiere se infiintau scene unde se desfasurau spectacole diverse. Seara se porneau petrecerile nocturne, cu dans si muzica pentru toata lumea, iar focurile de artificii inchideau sarbatoarea de peste zi. Despre acele vremuri nu trebuie sa vorbim urat, deoarece sunt o parte din viata noastra, asa era atunci, asa am copilarit noi si asa ne-am petrecut tineretea, nu mai putem schimba nimic acum din ce a fost.
Vine o vreme cand tot ce conteaza este momentul de fata. Amintirile ne invaluie si ne ametesc, purtandu-ne pasii aiurea pe cararile din parc presarate cu castane si cu frunze moarte. Simtim ca se-apropie toamna cu arome de vested si culori ruginii, intarziem pe cararile parcului la cederea serii, inspiram cu nesat mirosul orasului. Ne indreptam pasii spre casa, constienti ca a doua zi o vom lua de la capat. Nimeni si nimic nu ne opreste din drum. Traim in prezentul din noi.
Saptamana care a trecut a fost marcata de evenimente triste, prilej de reculegere si de meditatie. Am rememorat atatea momente din tinerete, din anii cand noutatile erau cele mai frumoase lucruri care ni se puteau intampla. Melodiile frumoase pe care le ascultam atunci, le-am ascultat si-acum si am lacrimat. Sunt intamplari si oameni despre care de acum incolo vom vorbi la trecut.
Nu e suficient sa deschid fereastra. Am nevoie sa respir cantitati mari de aer prospat ca sa pot rezista. M-am ascuns dupa ecran ca sa pot face fata pana trec hopul. Mi-am propus sa raspund selectiv la telefon, altfel nu are rost sa ma irosesc in discutii lungi si chinuitoare. Stiu ca totul se va rezolva curand, astept momentul cu nerabdare. Mi-am dozat energia astfel incat sa-mi ajunga pana atunci. Astept si scriu in blog.
In timpul unei vieti omul desfasoara o multitudine de activitati si este in permanenta in cautarea noului. Aceasta cautare este continua si niciodata nu putem sti exact daca trebuie sa ne oprim sau sa perseveram in cautare. Dupa o activitate constanta de 20 de ani intr-un domeniu ne dam seama ca trebuie sa viram in alta parte, ca trebuie sa invatam si altceva, pentru a evita plafonarea. Omul modern trebuie sa se updateze in permanenta.
Comentarii recente